Ministrul Transporturilor, Dan Costescu, a participat la evenimentul Gala Premiilor Revistei TIR, care a avut loc, pe 26 noiembrie 2015, la Teatrul Metropolis din Bucureşti
"Invitația de a veni la acest eveniment, pentru mine, a venit într-un timp foarte scurt. Am reuşit să mă uit pe lista cu invitaţi și, astfel, am putut vedea cine sunt participanţii. De asemenea, am venit şi cu un discurs pregătit, în care ar fi trebuit să fac referire la curajul dumneavoastră de a mă invita, dar și la curajul meu de a veni la evenimentul dumneavoastră. Dar eu pot să vă spun că nu e vorba despre un act de curaj, ci unul de normalitate.
Am să încerc să vă transmit foarte pe scurt care sunt proiectele noastre la Ministerul Transporturilor, ce ne preocupă și sper că, după ce vă voi spune aceste cuvinte, să vă pot și vedea, pentru că deocamdată am în faţa mea doar luminile reflectoarelor.
Așa cum am văzut și de pe afișul de prezentare al evenimentului Gala Premiilor Revistei Tir, în sală se află prezenți oameni implicați în domeniul transportului rutier, în cel al logisticii și, în general, în toate activitățile care au legătură cu transportul pe șosele și nu numai.
Legătura dintre dumneavoastră și Ministerul Transporturilor cred că, în acest moment, se cheamă infrastructura. Infrastructura este un subiect din ce în ce mai la modă, un subiect pe care îl percepem ca făcând, din ce în ce mai mult, parte din viața noastră. Este o constatare a mea, cel care am plecat din administrația publică în jurul vârstei de 30 de ani. Revenind, anul acesta, în cadrul Ministerului Transporturilor, am observat că acesta s-a transformat, dintr-o entitate care controla traficul sub diverse aspecte, într-un minister pentru investiții.
Este oarecum normal, pentru că avem deja 25 de ani, în care sistemul de investiții a fost subfinanțat şi nici acum nu avem în cadrul Ministerului Transporturilor chiar tot ceea ce ne trebuie. Cu fondurile pe care le primim de la Comunitatea Europeană reușim să ne acoperim cumva axele principale de dezvoltare rutieră. Axele principale înseamnă pentru noi autostrăzile și drumurile expres pe care ni le permitem, înseamnă, pe calea ferată, magistralele care fac parte din rețeaua principală, pe Dunăre, înseamnă canalul navigabil. Până acum, în toate aceste domenii, România nu se poate lăuda că a avut o strategie de dezvoltare. România a fost tributară unui anumit gen de planificare ad-hoc, bazată pe cerințele unui anumit grup, mai influent decât altul la acel moment, și știm cu toții care sunt rezultatele.
De câțiva ani, şi spun asta fără nici o legătură cu vreun partid politic anume, eu la rândul meu fiind venit din zona apolitică, deci repet, fără a avea legătură cu partidele politice, dar susținut și de ele, fapt pentru care trebuie să le apreciem, a început să se dezvolte Master Planul pentru Transporturi al României. Desigur, mai sunt multe controverse cu privire la acest Master Plan.
Eu, personal, vreau să vă spun că sunt un mare susținător al ideii de Master Plan, nu doar pentru că intrăm, astfel, într-un grup select de state, care au o asemenea planificare la nivel strategic, dar și pentru că începem să acceptăm, încetul cu încetul, ideea unei continuități la nivel investițional, a unui proiect naţional de infrastructură, care să nu depindă de orice schimbare de natură politică. Un proiect care să ne ofere un obiectiv clar, de a şti unde vrem să ajungem în materie de transporturi în 2020 sau în 2030 și așa mai departe.
Avem deja definite aceste direcții. Ca un prim obiectiv, pentru noi ca și Guvern, este să aprobăm acest Master Plan și să îl obţinem validat și de către clasa politică. Acesta este unul dintre obiectivele mele personale la Ministerul Transporturilor, pentru prima perioadă a anului care vine. Încă există discuții, purtate de colegii mei care țin legătura cu grupurile politice, şi se analizează dacă vom face acest demers printr-o lege sau printr-o hotărâre de guvern. Acesta este un detaliu care acum este mai puțin important. Important este să aprobăm acest Master Plan și să investim în transporturi conform lui.
Pentru că am tot folosit cuvântul investiție, aș fi vrut să vă mai ridic o problemă. Această problemă a investițiilor, această foame de autostrăzi, de căi ferate, de investiții în aviație sau în naval, a venit peste noi și ne-a creat niște așteptări foarte mari. Au fost puse sau vor fi puse, la un moment dat, niște presiuni foarte mari pe niște entități și ministere care se ocupă de aceste investiții. Aceste presiuni sunt bune, lucrurile au început să se miște și oamenii muncesc în această direcţie... Dar, pe de altă parte, e bine să înţelegem că aceste investiții nu sunt ca cele de la Ministerul Agriculturii unde investeşti într-o mică fermă cu un tractor. Nu sunt nici investiții POSDRU, prin care se fac cursuri de calculatoare și se instruiesc niște oameni în acest sens. În transporturi, vorbim de investiții cu implicații financiare enorme, de miliarde de euro. Sunt investiții cu un înalt caracter tehnic, și de o mare complexitate. Pentru că, de multe ori, trebuie să asigurăm acea intermodalitate între diferite mijloace de transport și, mai ales, aceste investiții pe termen lung au nevoie de timp de pregătire.
Vedeți și dumneavoastră, citiţi în presă ce se întâmplă pe autostrada Orăștie-Sibiu. Poate există şi alte eventuale capcane de acest gen. Ele ne arată că nu ne-am pregătit suficient. Că am avut o atitudine, în materie de construcţii de autostrăzi, normală mai degrabă pentru o perioadă de pionierat, de așa zis hei-rup, de a porni repede investițiile. România are acum un ciclu mediu de pregătire a unei astfel de investiții de un an sau doi ani. Pe când în țările pe care le vizăm ca modele, acest ciclu durează patru ani. În Germania, spre exemplu, nimic nu se mișcă, de la anunțarea proiectului, mai devreme de patru ani.
Avem nevoie de autostrăzi, dar trebuie să luăm în calcul și acest aspect oricât de mult ne-ar influența afacerile această încetineală cu care pare să se miște statul român. Vreau să semnalez un aspect legat de mitul polonez. Ei sunt dați exemplu peste tot, despre cât de mare a fost absorbția fondurilor europene în cazul lor. Este o lege în Polonia care spune că în 50 de zile de la atribuirea unei licitații, constructorul trebuie să fie pe teren și să înceapă să lucreze. Noi avem un alt mecanism, dată de legea achizițiilor publice. Dacă se respectă toate etapele fără întârzieri, fără contestații la Curtea de Apel ivite între diverșii candidați, fără a avea nevoie de arbitrajul CNSC (Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor), în acest condiții, nu ajungem un ciclu de pregătire mai mic de cinci sau șase luni. În cazul în care apar acele contestații, ne ducem undeva spre doi ani, chiar trei ani, până începe execuţia propriu-zisă. Făcând comparație cu Polonia, prima oară am putea să spunem că modelul lor e cel mai bun. Dacă ne uităm acum la bilanţuri, vom constata că, din miliardele absorbite, Polonia are revendicări, născute tot din această slabă pregătire a proiectelor de infrastructură, de aproximativ 4 miliarde de euro. Iar în cazul României vorbim de câteva sute de mii de euro. Este o mare diferență și atunci ne punem întrebarea dacă e bine să ne grăbim, să începem să lucrăm cu orice preț, sau e mai bine să ne pregătim pașii, să suportăm presiunea opiniei publice, să avem timp să asimilăm și sugestiile ei. Pentru că această perioadă de pregătire, pentru a fi folosită la maxim, trebuie să fie deschisă și pentru consultări cu publicul.
De ceva vreme această deschidere a marilor companii a început să se vadă. CNADNR, ieri, a dat drumul la platforma de transparentizare, unde apar nu doar informații tehnice despre traseele rutiere, autostrăzile sunt de câteva săptămâni pe site, dar și informații despre bugete, bilanțuri, documente contabile și multe altele. Acest proces trebuie să continue şi dumneavoastră, care sunteţi oamenii industriei, trebuie să participaţi activ la acest proces. Ştiu, de altfel, că participaţi la şedinţe şi consultări publice. Transporturile sunt domeniul cu cele mai dinamice dezbateri, de multe ori furtunoase, dar sunt lucruri necesare pe care funcţionarii Ministerului Transporturilor trebuie să înveţe să le asimileze şi să le integreze în proiectele lor. Nu spun acest lucru în mod formal, ci pentru că am citit și niște materiale scrise de oameni care nu au interese de afaceri în acest domeniu, dar au opinii pertinente. Pentru că ei, exercitându-şi acest hobby, colectează informaţii de sinteză extraordinare uitându-se în țările din jur. Sunt avantaje pe care noi, care stăm între 8 şi 17-20 de ore pe zi cu nasul în treburile de la Minister, nu îl avem. Trebuie să folosim expertiza acestor oameni şi să mergem mai departe folosindu-ne de această experienţă câştigată.
Sunt foarte multe teme pe care aş putea să le dezvolt aici cu dumneavoastră. Îmi pare rău că formatul nu este unul interactiv, sunt eu cu reflectoarele şi dumneavoastră în spatele lor. Ştiu că urmează evenimentul principal pentru care sunteţi aici şi în cadrul căruia nişte oameni din domeniul transporturilor vor fi apreciaţi pentru activitatea lor din timpul anului. Îi felicit şi eu şi vă mulţumesc că m-aţi ascultat. Sper să ne întâlnim la dezbaterile pe care le-am anunţat sau măcar să văd contribuţia dumneavoastră prin unul din modurile noastre de comunicare: online sau faţă în faţă. Aş vrea să cunosc ideile dumneavoastră legate de domeniul legislativ şi de investiţii în viitor.
Vă mulţumesc foarte mult. Distracţie plăcută în continuare, urmează şi piesa de teatru!", a declarat Ministrul Transporturilor, Dan Costescu
 |
|