Act Internaţional

 
Convenţie

din 28/05/1999
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 437 din 03/09/2000

pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional*)


 &nbsp

    ___________
   *) Traducere.

    Statele părţi la prezenta convenţie,
    recunoscând contribuţia semnificativă a Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, denumită în continuare Convenţia de la Varşovia, şi a altor instrumente privitoare la armonizarea dreptului internaţional aerian privat,
    recunoscând necesitatea modernizării şi consolidării Convenţiei de la Varşovia şi a instrumentelor conexe,
    recunoscând importanţa asigurării protecţiei intereselor consumatorilor în transportul aerian internaţional şi a necesităţii existenţei unor despăgubiri echitabile, bazate pe principiul restituirii,
    reafirmând dezideratul dezvoltării sistematice a operaţiunilor din transportul aerian internaţional şi a unui flux continuu al pasagerilor, bagajelor şi mărfurilor, în conformitate cu principiile şi obiectivele Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, încheiată la Chicago la 7 decembrie 1944,
    convinse că acţiunea colectivă a statelor în scopul armonizării şi codificării în continuare a anumitor reguli care reglementează transportul aerian internaţional, printr-o nouă convenţie, constituie cel mai adecvat mijloc pentru realizarea unui echilibru de interese echitabil,
    au convenit următoarele:

   CAPITOLUL I
  Prevederi generale

   ARTICOLUL 1
  Domeniul de aplicare

   1. Prezenta convenţie se aplică transporturilor internaţionale de persoane, bagaje sau mărfuri, efectuate cu o aeronavă, contra plată. Aceasta se aplică, în mod egal, transporturilor gratuite efectuate cu aeronave de către o întreprindere de transport aerian.
   2. În sensul prezentei, expresia transport internaţional înseamnă orice transport în care, conform acordului dintre părţi, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o escală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte. Transportul fără o asemenea escală între două puncte situate pe teritoriul unui singur stat parte nu este considerat transport internaţional în sensul prezentei convenţii.
   3. Transportul care se efectuează de mai mulţi transportatori succesivi este considerat, în sensul prezentei convenţii, un transport unic, dacă este considerat de către părţi ca o singură operaţiune, indiferent dacă a fost convenit sub forma unui singur contract sau a unor serii de contracte, şi acesta nu îşi pierde caracterul internaţional chiar dacă unul dintre contracte sau o serie de contracte urmează să fie executate integral pe teritoriul aceluiaşi stat.
   4. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, transporturilor menţionate la cap. V, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în acesta.

   ARTICOLUL 2
  Transportul efectuat de stat şi transportul expediţiilor poştale

   1. Prezenta convenţie se aplică transporturilor efectuate de stat sau de alte persoane juridice de drept public, cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute la art. 1.
   2. La transportul expediţiilor poştale transportatorul este răspunzător numai faţă de administraţia poştală corespunzătoare, în conformitate cu regulile aplicabile în raporturile dintre transportatori şi administraţiile poştale.
   3. Prevederile prezentei convenţii, cu excepţia celor menţionate la paragraful 2 al prezentului articol, nu se aplică transportului de expediţii poştale.

   CAPITOLUL II
  Documentele şi îndatoririle părţilor
privind transportul de pasageri, bagaje şi mărfuri

   ARTICOLUL 3
  Pasagerii şi bagajele

   1. Pentru transportul de pasageri se eliberează un document de transport individual sau colectiv, care va conţine:
   a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
   b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală.
   2. Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se înregistrează informaţiile indicate la paragraful 1 se poate substitui eliberării documentului de transport la care s-a făcut referire în respectivul paragraf. Dacă un astfel de mijloc este utilizat, transportatorul va elibera pasagerului o declaraţie scrisă privind informaţiile astfel înregistrate.
   3. Transportatorul va elibera pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.
   4. Pasagerului i se va elibera o înştiinţare scrisă prin care i se va indica că în cazul aplicării prezentei convenţii aceasta reglementează şi poate limita răspunderea transportatorilor în caz de deces sau vătămare, în caz de distrugere, pierdere ori deteriorare a bagajelor, precum şi în caz de întârziere.
   5. Nerespectarea prevederilor paragrafelor precedente nu afectează existenţa sau valabilitatea contractului de transport care, cu toate acestea, va fi supus regulilor prezentei convenţii, inclusiv celor referitoare la limitarea răspunderii.

   ARTICOLUL 4
  Mărfurile

   1. Pentru transportul de mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian.
   2. Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se realizează înregistrarea informaţiilor cu privire la transportul care se efectuează se poate substitui eliberării unei scrisori de transport aerian. Dacă se folosesc alte asemenea mijloace, transportatorul va elibera expeditorului, la cererea acestuia, o chitanţă de primire a mărfii, care să permită identificarea expediţiei şi accesul la informaţiile conţinute în înregistrările efectuate prin aceste alte mijloace.

   ARTICOLUL 5
  Conţinutul scrisorii de transport aerian sau al chitanţei
de primire a mărfii

    Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii va conţine:
   a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
   b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală; şi
   c) indicarea greutăţii expediţiei.

   ARTICOLUL 6
  Documentul referitor la natura mărfii

    Expeditorului i se poate solicita să prezinte un document prin care se indică natura mărfii, dacă acesta este necesar în vederea îndeplinirii formalităţilor cerute de autorităţile vamale, de poliţie sau de alte autorităţi publice similare. Prezenta prevedere nu creează pentru transportator nici o îndatorire, obligaţie sau răspundere ce decurge din aceasta.

   ARTICOLUL 7
  Descrierea scrisorii de transport aerian

   1. Scrisoarea de transport aerian este întocmită de expeditor în 3 exemplare originale.
   2. Primul exemplar poartă menţiunea "pentru transportator" şi este semnat de expeditor. Al doilea exemplar poartă menţiunea "pentru destinatar" şi este semnat de expeditor şi transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de acesta expeditorului, după acceptarea mărfii.
   3. Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o ştampilă.
   4. Dacă, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian, se va considera, până la proba contrară, că transportatorul a acţionat în numele expeditorului.

   ARTICOLUL 8
  Documentele referitoare la mai multe colete

    În cazul existenţei mai multor colete:
   a) transportatorul mărfii are dreptul să solicite expeditorului întocmirea unor scrisori de transport aerian separate;
   b) expeditorul are dreptul să solicite transportatorului să elibereze chitanţe separate de primire a mărfii, în cazul în care sunt utilizate acele alte mijloace la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4.

   ARTICOLUL 9
  Nerespectarea cerinţelor referitoare la documente

    Nerespectarea prevederilor art. 4-8 nu afectează existenţa sau valabilitatea contractului de transport care va fi, cu toate acestea, supus regulilor prezentei convenţii, inclusiv regulilor referitoare la limitarea răspunderii.

   ARTICOLUL 10
  Responsabilitatea pentru informaţiile conţinute în documente

   1. Expeditorul răspunde de corectitudinea informaţiilor şi declaraţiilor privitoare la mărfurile înscrise de el sau în numele său în scrisoarea de transport aerian sau a celor furnizate de el sau în numele său transportatorului pentru a fi înscrise în chitanţa de primire a mărfii sau pentru a fi înregistrate în alte mijloace la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4. Aceste prevederi se aplică de asemenea în cazul în care persoana care acţionează în numele expeditorului este şi agent al transportatorului.
   2. Expeditorul îşi asumă responsabilitatea faţă de transportator pentru orice daună suferită de acesta sau de orice altă persoană faţă de care transportatorul este răspunzător, datorată neregulilor, inexactităţii sau caracterului incomplet al informaţiilor şi declaraţiilor furnizate de expeditor ori în numele acestuia.
   3. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, transportatorul îşi asumă răspunderea faţă de expeditor pentru orice daună suferită de acesta sau faţă de orice altă persoană faţă de care expeditorul este răspunzător, datorată neregulilor, inexactităţii sau caracterului incomplet al informaţiilor şi declaraţiilor înscrise de transportator sau în numele acestuia în chitanţa de primire a mărfii sau în datele înregistrate în alte mijloace, la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4.

   ARTICOLUL 11
  Valoarea probatorie a documentelor

   1. Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii constituie, până la proba contrară, dovada încheierii contractului, a acceptării mărfii şi a îndeplinirii condiţiilor de transport menţionate în acestea.
   2. Orice declaraţii conţinute în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mărfii, cu privire la greutatea, dimensiunile şi ambalajul mărfii, precum şi cele referitoare la numărul de colete, constituie, până la proba contrară, dovada celor declarate; declaraţiile referitoare la cantitatea, volumul şi starea mărfii nu constituie dovadă împotriva transportatorului, cu excepţia cazurilor în care acestea au fost verificate de transportator în prezenţa expeditorului, verificările fiind consemnate în scrisoarea de transport aerian ori în chitanţa de primire a mărfii sau când se referă la starea aparentă a mărfii.

   ARTICOLUL 12
  Dreptul de dispoziţie asupra mărfii

   1. Expeditorul are dreptul, cu condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor care îi revin în baza contractului de transport, de a dispune de marfă fie prin retragerea acesteia de la aeroportul de plecare sau de destinaţie, fie prin reţinerea acesteia pe parcursul transportului la orice aterizare, fie prin solicitarea ca aceasta să fie predată la destinaţie sau pe parcursul transportului unei persoane, alta decât destinatarul desemnat iniţial, fie prin solicitarea ca aceasta să fie returnată la aeroportul de plecare. În exercitarea acestui drept expeditorul nu trebuie să aducă prejudicii transportatorului sau altor expeditori şi trebuie să ramburseze orice cheltuieli care decurg din exercitarea acestui drept.
   2. În cazul în care îndeplinirea instrucţiunilor expeditorului este imposibilă, transportatorul trebuie să informeze imediat expeditorul.
   3. Dacă transportatorul execută instrucţiunile expeditorului referitoare la dispunerea mărfii, fără a solicita întocmirea exemplarului din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii care revine acestuia din urmă, transportatorul este răspunzător, fără atingerea dreptului său la despăgubire din partea expeditorului, pentru orice pagubă care ar putea fi cauzată în acest mod oricărei persoane care este în mod legal în posesia acestui exemplar din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii.
   4. Dreptul conferit expeditorului încetează în momentul în care începe dreptul acordat destinatarului, în conformitate cu prevederile art. 13. Totuşi, dacă destinatarul refuză să accepte marfa sau nu poate fi contactat, expeditorul îşi reia dreptul de dispoziţie.

   ARTICOLUL 13
  Livrarea mărfii

   1. Cu excepţia cazului în care expeditorul şi-a exercitat dreptul său în baza art. 12, destinatarul are dreptul să solicite transportatorului, la sosirea mărfii la locul de destinaţie, să îi livreze marfa după suportarea costurilor datorate şi îndeplinirea condiţiilor de transport.
   2. În afară de cazul în care este altfel convenit, transportatorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe destinatar imediat ce soseşte marfa.
   3. Dacă transportatorul recunoaşte pierderea mărfii sau dacă marfa nu a sosit la expirarea unui termen de 7 zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, destinatarul este îndreptăţit să exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.

   ARTICOLUL 14
  Exercitarea drepturilor expeditorului şi destinatarului

    Expeditorul şi destinatarul îşi exercită toate drepturile acordate în baza art. 12 şi 13, fiecare în nume propriu, indiferent dacă acţionează în propriul interes sau în interesul altuia, cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor impuse prin contractul de transport.

   ARTICOLUL 15
  Raporturile dintre expeditor şi destinatar sau raporturile
reciproce ale terţelor părţi

   1. Art. 12-14 nu aduc atingere raporturilor dintre expeditor şi destinatar, nici raporturilor reciproce ale terţelor părţi ale căror drepturi decurg fie de la expeditor, fie de la destinatar.
   2. Orice clauză care derogă de la prevederile art. 12-14 trebuie să fie înscrisă în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mărfii.

   ARTICOLUL 16
  Formalităţi cerute de autorităţile vamale, de poliţie
sau de alte autorităţi publice

   1. Expeditorul este obligat să furnizeze informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de autorităţile vamale, de poliţie şi de alte autorităţi publice, înainte ca marfa să fie livrată destinatarului. Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care pot surveni datorită lipsei, insuficienţei sau neregulilor respectivelor informaţii sau documente, în afară de cazul în care dauna a survenit în urma unei greşeli a transportatorului, a prepuşilor sau a mandatarilor acestuia.
   2. Transportatorul nu este obligat să verifice corectitudinea sau suficienţa respectivelor informaţii sau documente.

   CAPITOLUL III
  Răspunderea transportatorului şi limitele compensării daunelor

   ARTICOLUL 17
  Decesul sau vătămarea pasagerilor - daune produse bagajelor

   1. Transportatorul este răspunzător pentru dauna rezultată ca urmare a decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cu condiţia ca accidentul care a provocat decesul sau vătămarea să se fi produs la bordul aeronavei sau în timpul oricăreia dintre operaţiunile de îmbarcare sau de debarcare.
   2. Transportatorul este răspunzător pentru daunele survenite datorită distrugerii, pierderii sau deteriorării bagajului înregistrat, cu condiţia ca evenimentul care a provocat distrugerea, pierderea sau deteriorarea să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat. Totuşi transportatorul nu este răspunzător dacă şi în măsura în care dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, calităţii sau viciului acestuia. În cazul unui bagaj neînregistrat, inclusiv al obiectelor personale, transportatorul poartă răspunderea dacă dauna survine din vina sa, a prepuşilor sau a mandatarilor săi.
   3. Dacă transportatorul recunoaşte pierderea unui bagaj înregistrat sau dacă un bagaj înregistrat nu a sosit la destinaţie în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptăţit să îşi exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.
   4. Sub rezerva unor prevederi contrare, în prezenta convenţie termenul bagaj desemnează atât bagajul înregistrat, cât şi bagajul neînregistrat.

   ARTICOLUL 18
  Daune produse mărfii

   1. Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită prin distrugere, pierdere sau deteriorare a mărfii, cu condiţia ca evenimentul care a cauzat dauna să se fi produs în timpul transportului aerian.
   2. Totuşi transportatorul nu este răspunzător dacă se dovedeşte şi în măsura în care dovedeşte că distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat:
   a) unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;
   b) ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decât transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia;
   c) unei stări de război sau conflict armat;
   d) unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul mărfii.
   3. Transportul aerian, în sensul paragrafului 1 al prezentului articol, include perioada în care marfa se află în grija transportatorului.
   4. Perioada transportului aerian nu se extinde asupra transportului terestru, maritim sau pe căi navigabile interioare, efectuat în afara unui aeroport. Totuşi, dacă un astfel de transport se realizează în aplicarea unui contract de transport aerian, în scopul încărcării, expedierii sau transbordării, orice pagubă este considerată, până la proba contrară, ca fiind rezultatul unui eveniment care a avut loc în timpul transportului aerian. Dacă transportatorul, fără consimţământul expeditorului, utilizează alt mod de transport pentru a efectua o parte sau întregul transport care, conform contractului încheiat între părţi, urma să fie transport aerian, respectivul transport efectuat prin alt mod de transport este considerat ca fiind inclus în perioada transportului aerian.

   ARTICOLUL 19
  Întârzierea

    Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este răspunzător pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedeşte că el, prepuşii şi mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.

   ARTICOLUL 20
  Exonerarea

    În cazul în care transportatorul dovedeşte că dauna a fost provocată sau favorizată de neglijenţa sau de altă acţiune greşită sau omisiune a persoanei care reclamă despăgubirea ori a persoanei de la care derivă drepturile acesteia, transportatorul este exonerat în întregime sau în parte de răspundere faţă de reclamant, în măsura în care o astfel de neglijenţă sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a provocat dauna sau a contribuit la provocarea acesteia. Când despăgubirea este reclamată de o altă persoană decât pasagerul, datorită decesului sau vătămării suferite de pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în întregime sau în parte, de răspundere, în măsura în care dovedeşte că neglijenţa sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a respectivului pasager a provocat dauna ori a contribuit la provocarea acesteia. Prezentul articol se aplică tuturor prevederilor referitoare la răspundere conţinute în prezenta convenţie, inclusiv celor menţionate în paragraful 1 al art. 21.

   ARTICOLUL 21
  Despăgubirea în caz de deces sau vătămare a pasagerilor

   1. Pentru daunele menţionate la paragraful 1 al art. 17, care nu depăşesc 100.000 Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare pasager, transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa.
   2. Transportatorul nu va fi răspunzător pentru daunele prevăzute la paragraful 1 al art. 17, în măsura în care acestea depăşesc 100.000 DST pentru fiecare pasager, dacă dovedeşte că:
   a) respectiva daună nu s-a datorat neglijenţei sau altei acţiuni greşite ori omisiuni a transportatorului sau a prepuşilor ori mandatarilor acestuia;
   b) respectiva daună a survenit numai datorită neglijenţei sau altei acţiuni greşite ori omisiuni a unei terţe părţi.

   ARTICOLUL 22
  Limitele răspunderii cu privire la întârziere, bagaje şi mărfuri

   1. În cazul daunelor survenite datorită întârzierii în transportul persoanelor, astfel cum s-a specificat la art. 19, răspunderea transportatorului pentru fiecare pasager este limitată la suma de 4.150 DST.
   2. La transportul bagajului răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 1.000 DST pentru fiecare pasager, în afara cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu va depăşi suma declarată, cu excepţia cazului în care dovedeşte că suma este mai mare decât interesul real al pasagerului în livrarea la destinaţie.
   3. La transportul de mărfuri răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 17 DST per kilogram, în afara cazului în care expeditorul, în momentul când coletul a fost predat transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu o va depăşi pe cea declarată, cu excepţia cazului în care dovedeşte că această sumă este mai mare decât interesul expeditorului în livrarea la destinaţie.
   4. În caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a unei părţi din marfă sau a oricărui obiect conţinut de aceasta, la determinarea sumei la care este limitată răspunderea transportatorului se va lua în considerare greutatea totală a coletului sau a coletelor în cauză. Totuşi, atunci când distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea unei părţi din marfă sau a unui obiect conţinut de aceasta afectează valoarea celorlalte colete acoperite de aceeaşi scrisoare de transport aerian sau de aceeaşi chitanţă de primire a mărfii ori, în cazul în care astfel de documente nu au fost emise, de aceleaşi informaţii înregistrate în alte mijloace, la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4, va fi luată în considerare şi greutatea totală a acestor colete la determinarea limitei de răspundere.
   5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă se dovedeşte că dauna a survenit datorită unei acţiuni sau omisiuni a transportatorului, a prepuşilor sau mandatarilor acestuia, făcută cu intenţia de a provoca o daună sau din imprudenţă, precum şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta o daună, cu condiţia ca în cazul unor asemenea acţiuni sau omisiuni ale prepuşilor sau mandatarilor să se dovedească, de asemenea, că aceştia au acţionat în cadrul atribuţiilor lor de serviciu.
   6. Limitele prevăzute la art. 21 şi în prezentul articol nu vor putea împiedica tribunalul de a solicita, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, achitarea unei sume suplimentare, corespunzătoare unei părţi sau întregii sume rezultate din cheltuielile de judecată şi din celelalte cheltuieli rezultate în urma litigiului şi suportate de reclamant, inclusiv dobânda. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care valoarea daunelor solicitate, excluzând cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli legate de proces, nu depăşeşte suma pe care transportatorul a oferit-o în scris reclamantului, în termen de 6 luni de la data la care a avut loc evenimentul care a provocat dauna sau înainte de introducerea acţiunii în justiţie, dacă aceasta este ulterioară respectivului termen.

   ARTICOLUL 23
  Conversia unităţilor monetare

   1. Sumele exprimate în DST în prezenta convenţie se consideră că se referă la Drepturile Speciale de Tragere astfel cum sunt definite de Fondul Monetar Internaţional. Conversia acestor sume în monedele naţionale se va efectua, în cazul procedurilor juridice, în conformitate cu valoarea acestor monede în DST, la data hotărârii judecătoreşti. Valoarea monedei naţionale exprimate în DST a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional, în vigoare la data hotărârii judecătoreşti, pentru operaţiunile şi tranzacţiile sale. Valoarea în DST a monedei naţionale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculată conform procedurii stabilite de statul respectiv.
   2. Cu toate acestea, statele care nu sunt membre ale Fondului Monetar Internaţional, a căror legislaţie nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, pot, în momentul ratificării sau aderării sau oricând după aceea, să declare că limita de răspundere a transportatorului, prevăzută la art. 21, este fixată, în cazul procedurilor juridice aplicate pe teritoriile lor, la o sumă de 1.500.000 unităţi monetare per pasager; 62.500 unităţi monetare per pasager în ceea ce priveşte paragraful 1 al art. 22; 15.000 unităţi monetare per pasager în ceea ce priveşte paragraful 2 al art. 22; şi 250 unităţi monetare per kilogram în ceea ce priveşte paragraful 3 al art. 22. Această unitate monetară este echivalentul a 65 de miligrame şi jumătate de aur cu o fineţe de nouă sute la mie. Aceste sume pot fi convertite în monedele naţionale respective, în cifre rotunde. Conversia acestor sume în moneda naţională se va face în conformitate cu legislaţia statului în cauză.
   3. Metoda de calcul menţionată în ultima propoziţie a paragrafului 1 şi metoda de conversie menţionată la paragraful 2 vor fi realizate în aşa fel încât, în măsura posibilului, să exprime în moneda naţională a statului parte aceleaşi valori reale pentru sumele prevăzute la art. 21 şi 22 ca cele care ar rezulta din aplicarea primelor trei propoziţii ale paragrafului 1 din prezentul articol. Statele părţi vor comunica depozitarului metoda lor de calcul în conformitate cu paragraful 1 sau rezultatul conversiei în conformitate cu paragraful 2, după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie şi ori de câte ori acestea se modifică.

   ARTICOLUL 24
  Revizuirea limitelor

   1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 şi sub rezerva paragrafului 2 de mai jos, limitele de răspundere prevăzute la art. 21, 22 şi 23 vor fi revizuite de către depozitar la fiecare 5 ani, prima revizie de acest fel urmând să aibă loc la sfârşitul celui de-al cincilea an care urmează datei de intrare în vigoare a prezentei convenţii sau, dacă convenţia nu a intrat în vigoare în termen de 5 ani de la data la care aceasta a fost pentru prima dată deschisă pentru semnare, în timpul primului an al intrării sale în vigoare, utilizând un coeficient de inflaţie corespunzător ratelor cumulate ale inflaţiei înregistrate de la revizuirea precedentă sau, în cazul unei prime revizuiri, de la data intrării în vigoare a convenţiei. Nivelul ratei de inflaţie utilizate pentru a determina coeficientul de inflaţie va fi media ponderată a ratelor anuale de creştere sau descreştere a indicilor preţului de consum din statele ale căror monede compun drepturile speciale de tragere menţionate la paragraful 1 al art. 23.
   2. Dacă în urma revizuirii la care s-a făcut referire în paragraful precedent se stabileşte un coeficient de inflaţie de peste 10%, depozitarul va notifica statelor părţi cu privire la revizuirea limitelor de răspundere. Orice astfel de revizuire intră în vigoare în termen de 6 luni de la notificarea acesteia către statele părţi. Dacă într-o perioadă de 3 luni de la notificarea acesteia către statele părţi majoritatea statelor părţi notifică dezacordul lor, revizuirea nu intră în vigoare şi depozitarul va înainta respectiva problemă spre dezbatere în cadrul unei reuniuni a statelor părţi. Depozitarul notifică imediat tuturor statelor părţi intrarea în vigoare a oricărei revizuiri.
   3. În pofida prevederilor paragrafului 1, procedura la care s-a făcut referire la paragraful 2 se aplică în orice moment, cu condiţia ca o treime din numărul statelor părţi să îşi exprime dorinţa în acest sens şi cu condiţia ca acest coeficient de inflaţie, la care s-a făcut referire în paragraful 1, să fi depăşit 30% de la revizuirea anterioară sau de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, dacă nu a existat o revizuire anterioară. Revizuirile ulterioare, realizate conform procedurii descrise la paragraful 1, vor avea loc la intervale de 5 ani, începând cu sfârşitul celui de-al cincilea an care urmează datei revizuirilor survenite în baza prezentului paragraf.

   ARTICOLUL 25
  Stipularea limitelor de răspundere

    Transportatorul poate stipula în contractul de transport limite de răspundere mai mari decât cele prevăzute în prezenta convenţie sau nici o limită de răspundere.

   ARTICOLUL 26
  Nulitatea dispoziţiilor contractuale

    Orice clauză care are tendinţa să exonereze transportatorul de răspundere sau să stabilească o limită mai scăzută decât cea stabilită prin prezenta convenţie este nulă şi neavenită, însă nulitatea oricărei astfel de clauze nu implică nulitatea întregului contract, care rămâne supus prevederilor prezentei convenţii.

   ARTICOLUL 27
  Libertatea de a încheia contracte

    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu poate împiedica transportatorul să refuze încheierea unui contract de transport, să renunţe la orice mijloc de apărare pe care îl are la dispoziţie conform prezentei convenţii sau să stabilească condiţii care nu contravin prevederilor prezentei convenţii.

   ARTICOLUL 28
  Plăţi anticipate

    În cazul accidentelor de aviaţie care au avut ca urmare decesul sau vătămarea pasagerilor, transportatorul - dacă este prevăzut în legislaţia sa naţională - va efectua fără întârziere plăţi în avans unei persoane fizice sau persoanelor fizice care au dreptul să pretindă despăgubiri, cu scopul de a satisface necesităţile economice imediate ale respectivelor persoane. Aceste plăţi în avans nu constituie o recunoaştere a răspunderii şi pot fi compensate din orice sumă achitată ulterior de către transportator cu titlu de daună.

   ARTICOLUL 29
  Motive pentru revendicări

    În transportul de pasageri, bagaje şi mărfuri, orice acţiune în responsabilitate, indiferent dacă se justifică prin prezenta convenţie, prin contract, printr-o acţiune ilicită sau prin alte cauze, poate fi introdusă numai în conformitate cu condiţiile şi limitele de răspundere stabilite în prezenta convenţie, fără a aduce atingere chestiunii referitoare la stabilirea persoanelor care au dreptul de a introduce acţiunea şi a drepturilor acestora. În orice astfel de acţiune daunele punitive, exemplare sau orice alte daune necompensatorii nu se vor putea recupera.

   ARTICOLUL 30
  Prepuşii, mandatarii - suma totală a revendicărilor

   1. Dacă o acţiune este introdusă împotriva unui prepus sau mandatar al transportatorului, în legătură cu daunele la care se referă prezenta convenţie, acest prepus sau mandatar, dacă dovedeşte că a acţionat în baza atribuţiilor sale de serviciu, are dreptul de a se prevala de condiţiile şi limitele de răspundere pe care le poate invoca transportatorul însuşi în baza prezentei convenţii.
   2. Suma totală a despăgubirii care poate fi obţinută de la transportator, de la prepuşii sau de la mandatarii acestuia nu va depăşi în acest caz limitele menţionate.
   3. Cu excepţia transportului de mărfuri, prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă se dovedeşte că dauna a survenit datorită unei acţiuni sau omisiuni a prepusului ori a mandatarului, făcută cu intenţia de a provoca o daună, sau din imprudenţă şi în cunoştinţă de cauză că ar putea provoca o daună.

   ARTICOLUL 31
  Termenul de înregistrare a reclamaţiilor

   1. Primirea fără reclamaţie de către destinatar a bagajelor înregistrate sau a mărfurilor constituie, până la proba contrară, dovada că acestea au fost predate în bună stare şi în conformitate cu documentul de transport sau cu informaţiile înregistrate în celelalte mijloace la care s-a făcut referire la paragraful 2 al art. 3 şi la paragraful 2 al art. 4.
   2. În caz de deteriorare destinatarul trebuie să adreseze transportatorului o reclamaţie imediat după descoperirea deteriorării şi cel mai târziu într-un interval de 7 zile de la data primirii, pentru bagajele înregistrate, şi de 14 zile de la data primirii, pentru mărfuri. În caz de întârziere, reclamaţia trebuie făcută cel mai târziu într-un termen de 21 de zile de la data la care bagajele sau mărfurile au fost puse la dispoziţia sa.
   3. Orice reclamaţie trebuie formulată în scris şi remisă sau expediată în termenul menţionat mai sus.
   4. Dacă nici o reclamaţie nu este făcută în termenul menţionat mai sus, nici o acţiune nu va fi întreprinsă împotriva transportatorului, cu excepţia cazului de fraudă din partea acestuia.

   ARTICOLUL 32
  Decesul persoanei răspunzătoare

    În caz de deces al persoanei răspunzătoare, o acţiune în responsabilitate se introduce, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, împotriva celor care reprezintă din punct de vedere legal succesiunea persoanei respective.

   ARTICOLUL 33
  Jurisdicţia

   1. Acţiunea în responsabilitate trebuie să fie introdusă, la cererea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele părţi, fie înaintea tribunalului de la domiciliul transportatorului sau de la locul sediului său principal de afaceri sau de la locul sediului său de afaceri unde a fost încheiat contractul, fie înaintea tribunalului de la locul de destinaţie.
   2. În ceea ce priveşte dauna survenită prin deces sau vătămare a pasagerului, acţiunea în responsabilitate poate fi introdusă în faţa unuia dintre tribunalele menţionate la paragraful 1 sau pe teritoriul unui stat parte în care, la momentul accidentului, pasagerul avea reşedinţa principală şi permanentă şi spre sau dinspre care transportatorul operează servicii de transport aerian de pasageri fie cu propriile aeronave, fie cu aeronave aparţinând altui transportator, în baza unui acord comercial, şi în care transportatorul respectiv desfăşoară activităţi legate de transportul aerian de pasageri în spaţii închiriate sau deţinute de el însuşi ori de un alt transportator cu care a încheiat un acord comercial.
   3. În sensul paragrafului 2:
   a) acord comercial înseamnă un acord, altul decât acordul de agenţie, încheiat între transportatori şi care se referă la prestările de servicii comune aferente transportului aerian de pasageri;
   b) reşedinţa principală şi permanentă înseamnă unicul domiciliu stabil şi permanent al pasagerului la momentul accidentului. Naţionalitatea unui pasager nu reprezintă un factor determinant din acest punct de vedere.
   4. Procedura va fi stabilită în conformitate cu legislaţia aplicată de tribunalul sesizat asupra cazului.

   ARTICOLUL 34
  Arbitrajul

   1. Sub rezerva prevederilor prezentului articol, părţile la contractul de transport de marfă pot stipula soluţionarea prin arbitraj a oricărui diferend referitor la răspunderea transportatorului, în baza prezentei convenţii. Respectiva înţelegere va fi consemnată în scris.
   2. Procedura de arbitraj se desfăşoară, la alegerea reclamantului, în una dintre jurisdicţiile tribunalului la care s-a făcut referire la art. 33.
   3. Arbitrul sau tribunalul de arbitraj va aplica prevederile prezentei convenţii.
   4. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 sunt considerate ca fiind parte integrantă a clauzelor de arbitraj sau a înţelegerilor, iar orice dispoziţie a unei astfel de clauze sau înţelegeri, care contravine respectivelor prevederi, va fi nulă şi neavenită.

   ARTICOLUL 35
  Perioada de introducere a acţiunii în responsabilitate

   1. Dreptul la despăgubire este anulat dacă acţiunea în responsabilitate nu este introdusă în termen de 2 ani de la data sosirii la destinaţie sau de la data la care aeronava ar fi trebuit să sosească sau de la data încetării transportului.
   2. Metoda de calcul al acestei perioade este determinată de legislaţia aplicată de tribunalul sesizat asupra cazului.

   ARTICOLUL 36
  Transportul succesiv

   1. În cazul transportului definit conform paragrafului 3 al art. 1, efectuat de transportatori succesivi diferiţi, fiecare transportator care acceptă pasageri, bagaje sau mărfuri este supus regulilor stabilite de prezenta convenţie şi este considerat a fi una dintre părţile la contractul de transport, în măsura în care contractul se raportează la acea parte a transportului efectuată sub controlul său.
   2. În cazul unui asemenea transport, pasagerul sau orice persoană cu drepturi la despăgubire în numele acestuia poate acţiona numai împotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs accidentul sau întârzierea, cu excepţia cazului în care, printr-o înţelegere specială, primul transportator şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.
   3. În ceea ce priveşte bagajele sau mărfurile, pasagerul sau expeditorul de mărfuri are dreptul să acţioneze împotriva primului transportator, pasagerul sau destinatarul au dreptul să acţioneze împotriva celui din urmă transportator şi, în plus, fiecare dintre aceştia poate acţiona împotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea. Aceşti transportatori sunt solidar răspunzători faţă de pasager sau faţă de expeditor sau destinatar.

   ARTICOLUL 37
  Dreptul de recurs împotriva terţelor părţi

    Prezenta convenţie nu aduce atingere dreptului persoanei răspunzătoare pentru daune, conform prevederilor acesteia, de a introduce sau nu recurs împotriva oricărei alte persoane.

   CAPITOLUL IV
  Transportul combinat

   ARTICOLUL 38
  Transportul combinat

   1. În cazul transportului combinat, efectuat parţial ca transport aerian şi parţial prin orice alt mod de transport, prevederile prezentei convenţii se aplică, sub rezerva paragrafului 4 al art. 18, numai transportului aerian, în condiţiile în care transportul aerian îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 1.
   2. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu împiedică părţile, în cazul transportului combinat, să includă în documentul de transport aerian condiţii referitoare la alte moduri de transport, cu condiţia ca prevederile prezentei convenţii să fie respectate în ceea ce priveşte transportul aerian.

   CAPITOLUL V
  Transportul aerian efectuat de o persoană, alta decât
transportatorul contractual

   ARTICOLUL 39
  Transportatorul contractual - transportatorul de fapt

    Prevederile prezentului capitol se aplică în cazul în care o persoană, denumită în continuare transportator contractual, încheie un contract de transport reglementat de prezenta convenţie cu un pasager, cu un expeditor sau cu o persoană care acţionează în numele pasagerului sau al expeditorului şi o altă persoană, denumită în continuare transportator de fapt, în virtutea unei autorizări date de transportatorul contractual, efectuează întregul transport sau o parte a acestuia, nefiind, în ceea ce priveşte respectiva parte, un transportator succesiv în sensul prezentei convenţii. Această autorizare constituie o prezumţie, până la proba contrară.

   ARTICOLUL 40
 
    Răspunderea transportatorului contractual şi a transportatorului de fapt

    Cu excepţia prevederilor contrare ale prezentului capitol, dacă un transportator de fapt efectuează în întregime sau parţial un transport care, în conformitate cu contractul la care se face referire la art. 39, este reglementat de prezenta convenţie, atât transportatorul contractual, cât şi transportatorul de fapt se supun regulilor prezentei convenţii, primul pentru întregul transport prevăzut în contract, cel de-a doilea numai pentru transportul pe care îl efectuează.

   ARTICOLUL 41
  Răspunderea reciprocă

   1. Acţiunile şi omisiunile transportatorului de fapt şi ale prepuşilor şi mandatarilor săi, care acţionează în cadrul atribuţiilor lor de serviciu, în legătură cu transportul efectuat de către transportatorul de fapt, vor fi considerate a fi şi ale transportatorului contractual.
   2. Cu toate acestea, nici una dintre aceste acţiuni sau omisiuni nu vor putea supune transportatorul de fapt la o răspundere care să depăşească sumele la care s-a făcut referire la art. 21-24. Nici o înţelegere specială prin care transportatorul contractual îşi asumă obligaţii pe care nu le impune prezenta convenţie, nici o renunţare la drepturile şi mijloacele de apărare prevăzute de prezenta convenţie sau nici o declaraţie specială de interes în livrarea la destinaţie, prevăzută la art. 22, nu vor afecta transportatorul de fapt, dacă nu a fost agreată de acesta.

   ARTICOLUL 42
  Adresarea instrucţiunilor şi a reclamaţiilor

    Orice reclamaţie sau instrucţiune transmisă transportatorului în baza prezentei convenţii are acelaşi efect indiferent dacă sunt adresate transportatorului contractual sau transportatorului de fapt. Totuşi instrucţiunile la care s-a făcut referire la art. 12 vor avea efecte numai dacă sunt adresate transportatorului contractual.

   ARTICOLUL 43
  Prepuşii şi mandatarii

    În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, orice prepus sau mandatar al acestui transportator sau al transportatorului contractual are dreptul, dacă dovedeşte că a acţionat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu, de a se prevala de condiţiile şi limitele de răspundere aplicabile, în virtutea prezentei convenţii, transportatorului la care este prepus sau mandatar, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că a acţionat într-un mod care împiedică invocarea limitelor de răspundere, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.

   ARTICOLUL 44
  Cumulul daunelor

    În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, cumulul sumelor care pot fi obţinute de la acest transportator şi de la transportatorul contractual, precum şi de la prepuşii şi mandatarii acestora care acţionează în scopul exercitării funcţiilor lor nu poate depăşi suma maximă care poate fi pretinsă transportatorului contractual sau transportatorului de fapt, în baza prezentei convenţii, cu rezerva că nici una dintre persoanele menţionate nu poate fi responsabilă pentru o sumă mai mare decât limita aplicabilă respectivei persoane.

   ARTICOLUL 45
  Adresarea reclamaţiilor

    Acţiunea în responsabilitate cu privire la transportul efectuat de transportatorul de fapt poate fi introdusă, la alegerea reclamantului, împotriva acestui transportator sau transportatorului contractual ori împotriva amândurora, împreună sau separat. Dacă acţiunea este intentată numai împotriva unuia dintre aceşti transportatori, respectivul transportator are dreptul de a solicita participarea celuilalt transportator la dezbateri, procedura şi efectele fiind reglementate de legislaţia aplicată de tribunalul sesizat asupra cazului.

   ARTICOLUL 46
  Jurisdicţia suplimentară

    Orice acţiune în responsabilitate, prevăzută la art. 45, trebuie să fie introdusă, la alegerea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele părţi, fie în faţa unui tribunal unde poate fi introdusă o acţiune împotriva transportatorului contractual, în conformitate cu prevederile art. 33, fie în faţa tribunalului care are jurisdicţie asupra locului unde se găseşte domiciliul sau sediul principal de afaceri al transportatorului de fapt.

   ARTICOLUL 47
  Nulitatea prevederilor contractuale

    Orice clauză contractuală care tinde să exonereze transportatorul contractual sau transportatorul de fapt de răspundere conform prevederilor prezentului capitol sau să stabilească o limită inferioară celei stabilite în conformitate cu prezentul capitol este nulă şi neavenită, dar nulitatea unei astfel de clauze nu implică nulitatea întregului contract, care rămâne supus prevederilor prezentului capitol.

   ARTICOLUL 48
  Raporturile reciproce ale transportatorului contractual şi ale
transportatorului de fapt

    Cu excepţia prevederilor art. 45, nici o prevedere a prezentului capitol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale transportatorilor, inclusiv drepturilor la recurs sau la despăgubire.

   CAPITOLUL VI
  Alte prevederi

   ARTICOLUL 49
  Aplicarea obligatorie

    Clauzele conţinute în contractul de transport şi înţelegerile speciale aplicate înainte de producerea daunei, prin care părţile se abat de la regulile prezentei convenţii, prin stabilirea legislaţiei de aplicare sau prin regulile referitoare la jurisdicţie, sunt nule şi neavenite.

   ARTICOLUL 50
  Asigurarea

    Statele părţi solicită transportatorilor lor să încheie şi să menţină în termeni de valabilitate un contract de asigurare corespunzător, care să acopere răspunderea ce le revine în baza prezentei convenţii. Unui transportator i se poate solicita de statul parte în care operează să prezinte dovada că deţine o asigurare corespunzătoare care acoperă răspunderea ce îi revine în baza prezentei convenţii.

   ARTICOLUL 51
  Transportul efectuat în circumstanţe extraordinare

    Prevederile art. 3, 4, 5, 7 şi 8 referitoare la documentele de transport nu se aplică transportului efectuat în circumstanţe extraordinare, în afara operaţiunilor normale aferente activităţilor transportatorului.

   ARTICOLUL 52
  Definirea termenului "zile"

    În prezenta convenţie termenul zile se referă la zile calendaristice şi nu la zile lucrătoare.

   CAPITOLUL VII
  Clauze finale

   ARTICOLUL 53
  Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare

   1. Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare la Montreal la 28 mai 1999 de statele participante la Conferinţa internaţională de drept aerian, desfăşurată la Montreal în perioada 10-28 mai 1999. După data de 28 mai 1999 convenţia va fi deschisă pentru semnare de către toate statele, la sediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale din Montreal, până când aceasta va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 6.
   2. Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare, în aceleaşi condiţii, de organizaţiile de integrare economică regională. În sensul prezentei convenţii, organizaţie de integrare economică regională înseamnă o organizaţie constituită de statele suverane dintr-o regiune, care are competenţă asupra anumitor domenii reglementate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată în mod corespunzător să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie. Orice referire din prezenta convenţie la un stat parte sau la state părţi, făcută în alt mod decât cel prevăzut în paragraful 2 al art. 1, în paragraful 1 b) al art. 3, în paragraful b) al art. 5, în art. 23, 33, 46 şi în paragraful b) al art. 57, se aplică în mod egal organizaţiilor de integrare economică regională. În sensul art. 24, referirile la o majoritate a statelor părţi şi la o treime din numărul statelor părţi nu se aplică organizaţiilor de integrare economică regională.
   3. Prezenta convenţie este supusă ratificării de către statele şi organizaţiile de integrare economică regională care au semnat-o.
   4. Orice stat sau organizaţie de integrare economică regională care nu a semnat prezenta convenţie poate accepta, aproba sau adera în orice moment la aceasta.
   5. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare se depun la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care este desemnată prin aceasta ca depozitar.
   6. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a şaizecea zi de la data depunerii la depozitar a celui de-al treizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, pentru statele care au depus un asemenea instrument. Instrumentele depuse de organizaţiile de integrare economică regională nu vor fi luate în considerare în sensul prezentului paragraf.
   7. Pentru celelalte state şi organizaţii de integrare economică regională prezenta convenţie va intra în vigoare în a şaizecea zi de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
   8. Depozitarul va notifica imediat tuturor semnatarilor şi tuturor statelor părţi:
   a) fiecare semnare a prezentei convenţii, precum şi data acesteia;
   b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum şi data acestora;
   c) data intrării în vigoare a prezentei convenţii;
   d) data intrării în vigoare a oricărei revizuiri a limitelor de răspundere stabilite în baza prezentei convenţii;
   e) orice denunţare în baza art. 54.

   ARTICOLUL 54
  Denunţarea

   1. Orice stat parte poate denunţa prezenta convenţie prin notificarea scrisă a depozitarului.
   2. Denunţarea va intra în vigoare în a o sută optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea.

   ARTICOLUL 55
  Raportul cu celelalte instrumente ale Convenţiei de la Varşovia

    Prezenta convenţie prevalează asupra tuturor regulilor care se aplică transportului aerian internaţional efectuat:
   1. între statele părţi la prezenta convenţie, în virtutea faptului că aceste state sunt părţi la următoarele instrumente:
   a) Convenţia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, denumită în continuare Convenţia de la Varşovia;
   b) Protocolul privind modificarea Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, încheiat la Haga la 28 septembrie 1955, denumit în continuare Protocolul de la Haga;
   c) Convenţia, suplimentară la Convenţia de la Varşovia, pentru unificarea anumitor reguli cu privire la transportul aerian internaţional efectuat de o persoană, alta decât transportatorul contractual, semnată la Guadalajara la 18 septembrie 1961, denumită în continuare Convenţia de la Guadalajara;
   d) Protocolul privind modificarea Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, aşa cum a fost amendată prin Protocolul încheiat la Haga la 28 septembrie 1955, semnat la Guatemala City la 8 martie 1971, denumit în continuare Protocolul de la Guatemala City;
   e) Protocoalele adiţionale nr. 1, 2 şi 3 şi Protocolul nr. 4 de la Montreal privind modificarea Convenţiei de la Varşovia, astfel cum a fost amendată prin Protocolul de la Haga, sau a Convenţiei de la Varşovia, astfel cum a fost amendată prin Protocolul de la Haga şi prin Protocolul de la Guatemala City, semnate la Montreal la 25 septembrie 1975, denumite în continuare Protocoalele de la Montreal; sau
   2. pe teritoriul unui singur stat parte la prezenta convenţie, în virtutea faptului că acest stat este parte la unul sau mai multe dintre instrumentele la care s-a făcut referire la pct. 1 lit. a), b), c), d) şi e).

   ARTICOLUL 56
  State cu mai multe regimuri juridice

   1. Dacă un stat cuprinde două sau mai multe unităţi teritoriale în care se aplică regimuri juridice diferite în legătură cu problemele tratate de prezenta convenţie, acesta poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să declare că prezenta convenţie se aplică tuturor unităţilor sale teritoriale sau doar uneia ori mai multora dintre acestea şi poate, în orice moment, să modifice această declaraţie prin altă declaraţie.
   2. Orice astfel de declaraţie va fi notificată depozitarului şi va trebui să menţioneze în mod expres unităţile teritoriale cărora li se aplică convenţia.
   3. În cazul unui stat parte care a făcut o asemenea declaraţie:
   a) referirile la moneda naţională, de la art. 23, vor fi interpretate ca fiind referiri la moneda respectivei unităţi teritoriale a statului în cauză; şi
   b) referirea la legislaţia naţională, de la art. 28, va fi interpretată ca fiind referire la legislaţia respectivei unităţi teritoriale a statului în cauză.

   ARTICOLUL 57
  Rezerve

    Nici o rezervă nu poate fi admisă faţă de prezenta convenţie, însă un stat parte poate, în orice moment, să declare, printr-o notificare scrisă adresată depozitarului, că prezenta convenţie nu se aplică:
   a) transporturilor aeriene internaţionale efectuate şi operate direct de respectivul stat parte în scopuri necomerciale, în exercitarea funcţiilor şi obligaţiilor sale de stat suveran; şi/sau
   b) transporturilor de persoane, bagaje şi de mărfuri efectuate în folosul autorităţilor militare, cu aeronave înmatriculate sau închiriate de respectivul stat parte, întreaga capacitate a acestor aeronave fiind rezervată de respectivele autorităţi sau în numele acestora.
    Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, autorizaţi în mod corespunzător, au semnat prezenta convenţie.
    Încheiată la Montreal la 28 mai 1999, în limbile engleză, franceză, arabă, chineză, spaniolă şi rusă, toate textele fiind autentice în egală măsură. Prezenta convenţie va fi depozitată în arhivele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, iar depozitarul va transmite copii autentificate de pe aceasta tuturor statelor părţi la Convenţia de la Varşovia, la Protocolul de la Haga, la Convenţia de la Guadalajara, la Protocolul de la Guatemala City, precum şi la Protocoalele de la Montreal.